Cred ca ce va voi povesti acum vi se va parea incredibil, dar sa stiti ca tot e adevarat !

I-am dat drumul lui Z din tarc sa se mai joace cu R, acum ca tot ninge atat de frumos si e acoperit totul de zapada. Evident ca trebuia sa stau cu ochii pe ea, ca nu cumva sa iasa prin poarta afara din curte (inca nu a crescut suficient ca sa nu aibe loc printre barele de fier). Pentru maxim un minut am fost atenta insa la altceva. Cand deodata, il aud pe R latrand "hau" o data si lovind furios in poarta, ca de obicei, si imediat ii aud latratul lui Z, foarte furioasa si ea, ca doar la 2 luni jumate e o varsta foarte potrivita sa inceapa sa-si faca meseria. Un gand imi trece prin minte: a iesit Z din curte ! Imediat sar sa ies din casa, si cand colo, Z chiar era afara din curte si latra de mama focului, de parca toata strada era a ei. O strig speriata sa nu dea vreo masina peste ea, sau sa o fure cineva, vine imediat la poarta si incearca sa intre inapoi, dar acum nu mai putea sa se strecoare inapoi. Dau sa caut cheile de la poarta sa descui, pana la urma reuseste sa se strecoare inapoi in curte, foarte fericita !
Eu ce sa fac... sa o cert nu puteam, ca doar venise inapoi cand am chemat-o, asa ca i-am pus mancarea in castron si am chemat-o inapoi in tarc, cu promisiunea ca nu o mai las singura in curte pana nu va creste suficient sa nu mai iasa prin gard !